Public țintă
- părinți ai copiilor între 5 și 14 ani;
- familii cu copii aflați în perioada erupției molarilor permanenți;
- părinți interesați de prevenția cariilor.
„Dacă măseaua este sănătoasă, de ce să mai facem ceva?”
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților.
Pare ciudat să tratezi un dinte care nu are nimic.
Dar sigilarea nu tratează.
Protejează.
Este asemănătoare cu purtarea centurii de siguranță într-o mașină: nu rezolvă un accident, ci reduce riscul apariției unei probleme.
Ce este sigilarea dentară?
Pe suprafața măselelor există șanțuri și fosete foarte fine.
Uneori acestea sunt atât de adânci încât periuța de dinți nu reușește să le curețe complet.
În aceste zone se pot acumula bacterii și resturi alimentare, crescând riscul apariției cariilor.
Sigilarea presupune aplicarea unui strat foarte subțire de material fluid care acoperă aceste șanțuri și facilitează curățarea lor.
Când este recomandată?
Momentul ideal este, de regulă, la scurt timp după erupția completă a molarilor permanenți.
În această perioadă, smalțul este mai vulnerabil, iar copilul încă învață să curețe eficient aceste suprafețe.
Medicul stabilește dacă dintele este potrivit pentru sigilare în urma consultației.
Cum se desfășoară procedura?
Sigilarea este una dintre cele mai simple proceduri din stomatologia pediatrică.
În general:
- dintele este curățat;
- suprafața este pregătită;
- se aplică materialul de sigilare;
- acesta este fotopolimerizat cu o lampă specială.
Nu este necesară frezarea dintelui și, în mod obișnuit, nici anestezia.
Cât timp rezistă?
Sigilanții pot rezista mai mulți ani, însă durata lor depinde de:
- igiena orală;
- alimentație;
- forțele masticatorii;
- calitatea adaptării materialului.
La controalele periodice, medicul verifică dacă sigiliul este intact și îl poate reface dacă este necesar.
Toți copiii au nevoie de sigilare?
Nu neapărat.
Recomandarea depinde de:
- riscul individual de carie;
- anatomia șanțurilor dentare;
- igiena orală;
- cooperarea copilului;
- istoricul medical și stomatologic.
Decizia se ia întotdeauna individual.
Mit sau realitate?
Mit
„Sigilarea provoacă apariția cariilor sub material.”
Realitate
Nu.
Aplicarea unui sigilant pe un dinte sănătos nu favorizează apariția cariilor. Dimpotrivă, atunci când este indicată și realizată corect, procedura reduce riscul de carie pe suprafețele cele mai expuse.
Greșeli frecvente
- amâni sigilarea ani de zile după erupția măselelor;
- crezi că sigilarea înlocuiește periajul;
- nu revii la controalele periodice;
- presupui că toate măselele trebuie sigilate fără evaluare;
- consideri procedura un tratament și nu o metodă de prevenție.
Ce spun studiile?
Numeroase studii și ghiduri internaționale arată că sigilanții dentari reduc semnificativ riscul apariției cariilor pe suprafețele ocluzale ale molarilor permanenți, în special la copiii cu risc crescut de carie. Eficiența lor este maximă atunci când sunt aplicați la scurt timp după erupția dintelui și sunt verificați periodic.
Întrebări frecvente
Sigilarea doare?
Nu. Procedura este complet nedureroasă și, în mod obișnuit, nu necesită anestezie.
Se frezează dintele?
Nu, în cazul unui dinte sănătos destinat sigilării preventive.
Cât durează procedura?
De obicei doar câteva minute pentru fiecare dinte.
Dacă sigiliul cade?
Nu este o urgență, însă este recomandat să programezi un control pentru ca medicul să verifice dacă este nevoie de reaplicare.
Și dacă se spală foarte bine pe dinți?
Periajul rămâne esențial. Totuși, există șanțuri foarte profunde care pot fi dificil de curățat chiar și cu o tehnică foarte bună. În aceste situații, sigilarea poate oferi o protecție suplimentară.
Concluzie
Sigilarea dentară este una dintre cele mai simple și eficiente metode de prevenire a cariilor la copii.
Nu înlocuiește periajul și nici controalele periodice, dar poate reduce semnificativ riscul de apariție a cariilor pe măselele permanente, mai ales în primii ani după erupția lor.
Ca orice măsură preventivă, este cel mai eficientă atunci când este realizată la momentul potrivit și adaptată nevoilor fiecărui copil.