„Dorm opt ore. Totuși mă trezesc obosit.”
Pentru mulți oameni, aceasta este prima manifestare a unei probleme despre care nici nu bănuiesc că există.
Alții merg ani de zile fără să știe că se opresc din respirat de zeci sau chiar sute de ori în fiecare noapte.
De cele mai multe ori, partenerul este cel care observă primul:
*”Sforăi foarte tare.”*
*”Parcă te oprești din respirat.”*
*”Te sufoci în somn.”*
Din păcate, multe persoane consideră aceste lucruri normale.
Nu sunt.
Ce este apneea în somn?
Apneea în somn reprezintă oprirea repetată a respirației în timpul somnului.
Aceste episoade pot dura câteva secunde sau chiar mai mult și se repetă de numeroase ori pe parcursul nopții.
De fiecare dată când fluxul de aer este întrerupt sau redus semnificativ, organismul încearcă să reia respirația.
De multe ori, acest lucru se însoțește de microtreziri pe care pacientul nici măcar nu și le amintește dimineața.
Rezultatul?
Somnul nu mai este odihnitor.
Tipurile de apnee în somn
Există trei forme principale.
Apneea obstructivă în somn (OSA)
Este cea mai frecventă.
Respirația se oprește deoarece căile respiratorii superioare se îngustează sau se prăbușesc în timpul somnului.
Aceasta este forma în care stomatologul, ortodontul și specialistul în terapia miofuncțională pot avea un rol important, alături de pneumolog și medicul ORL.
Apneea centrală
În această situație, problema nu este reprezentată de blocarea căilor respiratorii, ci de lipsa semnalului transmis de creier către mușchii respirației.
Abordarea este diferită și necesită evaluare medicală specifică.
Apneea mixtă
Combină elemente din ambele forme.
De ce apare apneea obstructivă?
În timpul somnului, musculatura se relaxează.
La unele persoane, acest lucru permite îngustarea sau colapsul căilor respiratorii superioare.
Există numeroși factori care pot contribui:
- excesul ponderal;
- anumite particularități anatomice ale feței și maxilarelor;
- obstrucția nazală;
- amigdale sau vegetații adenoide mărite (mai ales la copii);
- poziția limbii;
- consumul de alcool înainte de culcare;
- sedative;
- înaintarea în vârstă.
De cele mai multe ori, nu există o singură cauză.
Simptomele
Noaptea
- sforăit puternic;
- pauze respiratorii observate de partener;
- senzație de sufocare;
- somn agitat;
- transpirații nocturne;
- mers frecvent la toaletă.
Ziua
- oboseală persistentă;
- somnolență;
- dificultăți de concentrare;
- dureri de cap dimineața;
- iritabilitate;
- scăderea performanței.
La copii
La copii, tabloul poate fi diferit.
Pe lângă sforăit, pot apărea:
- respirație orală;
- somn agitat;
- enurezis;
- dificultăți de atenție;
- hiperactivitate;
- tulburări de creștere;
- dezvoltare craniofacială modificată.
De ce este important diagnosticul?
Apneea obstructivă în somn nu afectează doar somnul.
Netratată, poate fi asociată cu un risc crescut pentru:
- hipertensiune arterială;
- boli cardiovasculare;
- accident vascular cerebral;
- diabet zaharat de tip 2;
- accidente rutiere prin somnolență;
- scăderea calității vieții.
Aceste riscuri depind de severitatea bolii și de alți factori individuali.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul începe întotdeauna cu o evaluare clinică.
În funcție de situație, medicul poate recomanda investigații precum:
- poligrafia respiratorie;
- polisomnografia;
- evaluarea ORL;
- examen stomatologic și ortodontic;
- investigații imagistice, atunci când sunt indicate.
Diagnosticul nu se stabilește doar pe baza sforăitului sau a unei aplicații de telefon.
Cine tratează apneea în somn?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări.
Apneea obstructivă în somn este o afecțiune complexă.
De aceea, tratamentul este adesea multidisciplinar.
În funcție de fiecare caz pot fi implicați:
- medicul pneumolog;
- medicul ORL;
- medicul stomatolog;
- medicul ortodont;
- terapeutul miofuncțional;
- chirurgul oro-maxilo-facial;
- medicul neurolog;
- nutriționistul;
- alți specialiști.
Nu există un singur medic care tratează toate cazurile.
Care sunt opțiunile de tratament?
Tratamentul este ales în funcție de severitatea bolii, localizarea obstrucției, caracteristicile pacientului și preferințele acestuia.
Poate include:
- modificarea stilului de viață;
- scădere ponderală;
- CPAP;
- dispozitive de avansare mandibulară (MAD);
- tratament ORL;
- chirurgie selectată;
- terapie miofuncțională;
- combinații între aceste metode.
Ce este CPAP?
CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) furnizează un flux continuu de aer printr-o mască, menținând căile respiratorii deschise în timpul somnului.
Pentru multe persoane cu apnee obstructivă moderată sau severă, CPAP reprezintă tratamentul de primă intenție și are o eficiență foarte bună atunci când este utilizat consecvent.
Totuși, nu toți pacienții reușesc să îl tolereze sau să îl folosească pe termen lung.
Ce sunt dispozitivele MAD?
Dispozitivele de avansare mandibulară (MAD) sunt aparate personalizate, purtate în timpul somnului, care poziționează ușor mandibula înainte.
Această poziționare poate contribui la menținerea căilor respiratorii deschise la pacienții selectați.
Ele nu sunt potrivite pentru toate cazurile și trebuie recomandate și adaptate de medici cu experiență în medicina dentară a somnului, în colaborare cu specialistul în somn.
Ce este DISE?
DISE (Drug-Induced Sleep Endoscopy) este o investigație realizată sub sedare controlată, care permite medicului să observe modul în care se comportă căile respiratorii în condiții asemănătoare somnului.
Scopul acestei investigații este identificarea tipului și nivelului obstrucției.
Aceste informații pot ajuta echipa medicală să aleagă tratamentul cel mai potrivit pentru pacientul respectiv.
DISE nu este necesară în toate cazurile, dar poate fi deosebit de utilă atunci când se iau în considerare tratamente precum chirurgia sau dispozitivele de avansare mandibulară.
Unde se încadrează terapia miofuncțională?
Terapia miofuncțională nu tratează singură toate formele de apnee.
Însă, în anumite situații, poate face parte din planul terapeutic, contribuind la optimizarea funcției musculaturii oro-faciale și completând alte tratamente recomandate de echipa multidisciplinară.
Mit sau realitate?
Mit
„Dacă sforăi, înseamnă că am apnee.”
Realitate
Nu întotdeauna.
Există persoane care sforăie fără a avea apnee obstructivă în somn și persoane cu apnee care sforăie puțin sau deloc.
Diagnosticul necesită o evaluare medicală și, de regulă, un studiu de somn.
Greșeli frecvente
- ignori sforăitul ani la rând;
- consideri oboseala o consecință normală a vârstei;
- cumperi un dispozitiv fără evaluare medicală;
- renunți la tratament fără să discuți cu echipa medicală;
- **crezi că există o singură soluție potrivită pentru toți
> pacienții.**
Ce spun studiile?
Ghidurile internaționale recomandă o abordare personalizată a apneei obstructive în somn. Alegerea tratamentului depinde de severitatea bolii, caracteristicile anatomice și funcționale ale pacientului, comorbidități și preferințele acestuia. În multe cazuri, colaborarea dintre pneumolog, ORL, medicul stomatolog și alți specialiști oferă cele mai bune șanse pentru un tratament eficient și bine tolerat.
Întrebări frecvente
Apneea în somn se vindecă?
Depinde de cauza care o determină și de tipul de tratament recomandat. La unii pacienți poate fi controlată foarte eficient, iar la alții poate necesita tratament pe termen lung.
Toți pacienții au nevoie de CPAP?
Nu. CPAP este o opțiune foarte importantă, dar nu este singura. Alegerea tratamentului trebuie individualizată.
Dispozitivele MAD sunt la fel pentru toată lumea?
Nu. Acestea trebuie realizate și ajustate personalizat.
Pot avea apnee dacă sunt slab?
Da. Deși excesul ponderal este un factor de risc important, apneea obstructivă poate apărea și la persoane normoponderale.
Dacă sforăi, trebuie să merg direct la un stomatolog?
Nu neapărat. În funcție de simptome și de suspiciunea clinică, este posibil să fie nevoie de evaluarea unui pneumolog, ORL-ist sau a altor specialiști. În multe situații, cea mai bună abordare este colaborarea dintre mai multe discipline.
Concluzie
Apneea în somn este mai mult decât o problemă de sforăit. Este o afecțiune complexă, care poate afecta sănătatea și calitatea vieții dacă rămâne nediagnosticată și netratată.
Vestea bună este că astăzi există numeroase opțiuni de tratament. Cheia este stabilirea unui diagnostic corect și alegerea unei soluții adaptate fiecărui pacient, prin colaborarea unei echipe multidisciplinare atunci când este necesar.