Dacă ai auzit pentru prima dată despre terapia miofuncțională, este normal să ai întrebări.
Părinții vor să știe dacă terapia este potrivită pentru copilul lor, cât durează, dacă presupune exerciții dificile sau dacă poate înlocui alte tratamente.
Am adunat mai jos răspunsurile la cele mai frecvente întrebări pe care le primim în cabinet.
De la ce vârstă poate începe terapia miofuncțională?
Nu există o vârstă universal valabilă.
Recomandarea depinde de:
- problema identificată;
- nivelul de dezvoltare al copilului;
- capacitatea lui de a coopera;
- obiectivele tratamentului.
Uneori sunt suficiente recomandări adresate părinților, iar alteori copilul este pregătit pentru un program structurat de terapie.
Cum îmi dau seama dacă copilul meu ar putea avea nevoie de o evaluare?
Există mai multe semne care pot ridica suspiciunea unei tulburări miofuncționale.
De exemplu:
- respiră frecvent pe gură;
- doarme cu gura deschisă;
- sforăie;
- are limba între dinți când înghite;
- își ține buzele deschise în repaus;
- mestecă dificil sau preferă alimente foarte moi;
- prezintă anumite obiceiuri orale persistente.
Aceste semne nu stabilesc un diagnostic, dar pot justifica o evaluare.
Cât durează terapia?
Nu există un număr standard de ședințe.
Durata depinde de:
- tipul tulburării;
- severitatea acesteia;
- vârsta pacientului;
- consecvența exercițiilor realizate acasă;
- colaborarea cu ceilalți specialiști implicați.
Copilul trebuie să facă exerciții acasă?
Da.
Ședințele din cabinet reprezintă doar o parte a procesului.
Exercițiile recomandate pentru acasă și integrarea noilor obiceiuri în viața de zi cu zi sunt esențiale pentru obținerea rezultatelor.
Terapia doare?
Nu.
Exercițiile sunt neinvazive și adaptate fiecărei vârste.
Se poate face și online?
În anumite situații, da.
Consultația inițială și unele etape ale terapiei pot necesita prezența în cabinet, însă monitorizarea și o parte dintre ședințe pot fi desfășurate online atunci când acest lucru este potrivit pentru pacient.
Este aceeași terapie pentru toți copiii?
Nu.
Acesta este unul dintre cele mai importante principii ale terapiei miofuncționale.
Două persoane cu simptome asemănătoare pot avea cauze diferite.
Din acest motiv, planul terapeutic trebuie individualizat.
Terapia înlocuiește aparatul dentar?
Nu.
În unele cazuri, terapia miofuncțională completează tratamentul ortodontic și poate contribui la stabilitatea rezultatelor.
Nu reprezintă însă un substitut pentru tratamentul ortodontic atunci când acesta este necesar.
Dacă am făcut frenectomie, mai este nevoie de terapie?
În multe situații, da.
Intervenția chirurgicală și terapia miofuncțională au roluri diferite și, atunci când sunt indicate împreună, se completează reciproc.
Părinții au un rol?
Un rol foarte important.
Implicarea familiei influențează:
- consecvența exercițiilor;
- formarea noilor obiceiuri;
- motivația copilului;
- continuitatea tratamentului.
Mit sau realitate?
Mit
„Dacă merg la ședințe, rezultatele apar chiar dacă nu exersez acasă.”
Realitate
Succesul terapiei depinde în mare măsură de participarea activă a copilului și a familiei. Exercițiile recomandate între ședințe sunt o parte importantă a procesului terapeutic.
Greșeli frecvente
- amâni evaluarea așteptând să „treacă de la sine”;
- compari copilul cu alți copii;
- **faci exerciții găsite pe internet fără recomandarea unui
> specialist;**
- **renunți după câteva ședințe deoarece rezultatele nu sunt
> imediate;**
- consideri terapia un tratament universal pentru orice problemă.
Ce spun studiile?
Studiile disponibile sugerează că terapia miofuncțională poate fi benefică în managementul unor tulburări miofuncționale oro-faciale, în special atunci când este integrată într-un plan terapeutic multidisciplinar și adaptată fiecărui pacient. Rezultatele depind însă de diagnosticul corect, de complianța pacientului și de obiectivele tratamentului.
Întrebări frecvente
Cât durează o ședință?
Durata diferă în funcție de vârsta pacientului și de protocolul terapeutic.
Copiii mici pot coopera?
Mulți pot coopera foarte bine atunci când exercițiile sunt adaptate nivelului lor de dezvoltare și sunt prezentate într-un mod atractiv.
Terapia funcționează și la adulți?
Da. Deși obiectivele și rezultatele pot fi diferite față de copii, terapia miofuncțională poate fi recomandată și adulților în anumite situații.
Se poate face împreună cu aparatul dentar?
Da. În multe cazuri, cele două abordări sunt complementare.
Dacă nu fac exercițiile zilnic?
Rezultatele pot apărea mai lent sau pot fi limitate. Consecvența este una dintre cele mai importante componente ale terapiei.
Concluzie
Terapia miofuncțională ridică multe întrebări, iar acest lucru este firesc.
Nu există răspunsuri universale pentru toți pacienții, deoarece fiecare copil are propriile nevoi și propriul plan terapeutic.
O evaluare completă este cea care stabilește dacă terapia este indicată și care sunt obiectivele potrivite pentru fiecare caz.