„Limba modelează fața.”
Probabil ai auzit această afirmație în videoclipuri de pe internet sau pe rețelele sociale.
Ca multe afirmații populare, conține un sâmbure de adevăr, dar simplifică excesiv un proces biologic mult mai complex.
În realitate, dezvoltarea feței unui copil este influențată de interacțiunea dintre genetică, creștere, funcție și mediu.
Poziția limbii este una dintre piesele acestui puzzle.
Nu este însă întregul puzzle.
Care este poziția normală de repaus a limbii?
În mod fiziologic:
- limba se află în contact ușor cu palatul;
- buzele sunt închise fără efort;
- respirația este predominant nazală;
- dinții nu sunt în contact permanent.
Această poziție face parte din echilibrul normal al sistemului oro-facial.
De ce este importantă poziția limbii?
Limba este un mușchi puternic și activ.
În timpul unei zile:
- respirăm;
- înghițim de sute de ori;
- vorbim;
- mestecăm.
Toate aceste funcții implică participarea limbii.
De aceea, specialiștii analizează poziția și funcția ei atunci când evaluează dezvoltarea oro-facială.
Contează doar limba?
Nu.
Aceasta este probabil cea mai mare confuzie.
Poziția limbii trebuie privită împreună cu:
- respirația;
- masticația;
- deglutiția;
- tonusul musculaturii buzelor și obrajilor;
- permeabilitatea căilor respiratorii;
- dezvoltarea scheletică;
- factorii genetici.
Toate aceste elemente se influențează reciproc.
Ce spun teoriile dezvoltării craniofaciale?
Una dintre cele mai cunoscute teorii este Functional Matrix Theory, propusă de Melvin Moss.
Aceasta sugerează că dezvoltarea oaselor feței este influențată și de funcția țesuturilor moi și de nevoile funcționale ale organismului.
Între timp, cercetarea a evoluat și știm că dezvoltarea craniofacială este rezultatul interacțiunii dintre:
- genetică;
- creștere;
- funcție;
- factori de mediu.
Astăzi, majoritatea specialiștilor consideră că nici genetica și nici funcția nu explică singure modul în care se dezvoltă fața unui copil.
Ce se întâmplă dacă limba nu stă în poziția de repaus fiziologic?
Poziția atipică a limbii poate fi asociată cu diferite dezechilibre funcționale.
Însă este important să înțelegem că aceasta reprezintă adesea un semn, nu neapărat cauza principală.
De exemplu, un copil poate avea dificultăți în menținerea limbii pe palat din cauza:
- respirației orale;
- unei obstrucții nazale;
- unei deglutiții atipice;
- unui fren lingual restrictiv;
- unor dezechilibre musculare.
În aceste situații, simpla corectare voluntară a poziției limbii poate să nu fie suficientă.
De ce este importantă evaluarea întregii funcții?
Pentru că organismul funcționează ca un sistem.
Dacă un copil respiră pe gură deoarece nasul este obstruat, este puțin probabil să poată menține confortabil o poziție fiziologică a limbii doar prin exerciții.
De aceea, în terapia miofuncțională se urmărește identificarea cauzei și nu doar corectarea simptomului.
Mit sau realitate?
Mit
„Dacă limba stă pe palat, dezvoltarea feței va fi întotdeauna normală.”
Realitate
Poziția limbii este importantă, dar reprezintă doar unul dintre numeroșii factori implicați în dezvoltarea craniofacială.
Greșeli frecvente
- reduci dezvoltarea facială la poziția limbii;
- ignori respirația și masticația;
- încerci exerciții fără o evaluare;
- presupui că aceeași soluție este potrivită pentru toți copiii.
Ce spun studiile?
Literatura științifică susține că funcția oro-facială și poziția limbii fac parte din mecanismele care influențează dezvoltarea craniofacială. Totuși, dezvoltarea feței este un proces complex, în care intervin atât factori genetici, cât și factori funcționali și de mediu. Din acest motiv, poziția limbii trebuie interpretată în contextul întregului sistem oro-facial.
Întrebări frecvente
Limba poate modifica forma feței?
Poziția și funcția limbii pot influența dezvoltarea craniofacială, în special în perioada de creștere. Totuși, ele reprezintă doar o parte dintr-un proces biologic complex.
Dacă îl învăț pe copil să țină limba pe palat este suficient?
Nu întotdeauna. Este important să înțelegem de ce limba nu adoptă spontan această poziție.
Toți copiii au nevoie de terapie miofuncțională?
Nu. Terapia este recomandată doar după o evaluare care identifică o tulburare funcțională.
Concluzie
Poziția limbii este importantă, dar nu trebuie privită izolat.
Respirația, masticația, deglutiția, musculatura oro-facială și factorii genetici contribuie împreună la dezvoltarea copilului.
În loc să căutăm o explicație unică pentru toate problemele, este mai util să înțelegem funcția în ansamblul ei.