Terapia miofuncțională. Tot ce trebuie să știe un părinte www.smilebydrilia.ro 2979

Terapia miofuncțională. Tot ce trebuie să știe un părinte

Public țintă

  • părinți ai copiilor între 3 și 14 ani;
  • părinți ai copiilor aflați în tratament ortodontic;
  • familii preocupate de respirație, somn și dezvoltarea craniofacială.

„Dar ce este, de fapt, terapia miofuncțională?”

Dacă ai început să cauți informații despre respirația orală, poziția limbii sau dezvoltarea maxilarelor, este foarte probabil să fi întâlnit acest termen.

Pentru mulți părinți însă, terapia miofuncțională rămâne un concept neclar.

Unii cred că înseamnă doar câteva exerciții pentru limbă.

Alții o confundă cu logopedia.

În realitate, terapia miofuncțională este mult mai mult decât atât.

Ea urmărește evaluarea și reeducarea funcțiilor musculaturii oro-faciale, astfel încât acestea să susțină o dezvoltare cât mai armonioasă și o funcționare eficientă a aparatului dento-maxilar.

Ce este terapia miofuncțională?

Terapia miofuncțională (OMFT – Orofacial Myofunctional Therapy) este un program individualizat care urmărește îmbunătățirea modului în care funcționează musculatura feței, a buzelor, a limbii și a obrajilor.

Nu tratează doar un mușchi.

Și nici doar o funcție.

Scopul este ca funcțiile esențiale ale zonei oro-faciale să lucreze împreună în mod eficient.

Printre acestea se numără:

  • respirația;
  • masticația;
  • deglutiția;
  • poziția de repaus a limbii;
  • sigiliul buzelor;
  • coordonarea musculaturii oro-faciale.

Când poate fi recomandată?

Recomandarea se face întotdeauna după o evaluare.

Terapia poate face parte din planul de tratament atunci când sunt identificate anumite tulburări funcționale, precum:

  • respirație orală;
  • poziție incorectă a limbii în repaus;
  • deglutiție atipică;
  • dificultăți de masticație;
  • hipotonie sau dezechilibre musculare oro-faciale;
  • unele situații asociate tratamentului ortodontic;
  • perioada pre și post frenectomie, atunci când este indicată.

Nu orice copil are nevoie de terapie miofuncțională.

Iar atunci când este recomandată, aceasta trebuie adaptată nevoilor fiecărui pacient.

Cum se desfășoară terapia?

Procesul începe cu o evaluare detaliată.

Aceasta poate include analiza:

  • respirației;
  • poziției limbii;
  • deglutiției;
  • masticației;
  • tonusului muscular;
  • mobilității limbii și buzelor;
  • obiceiurilor orale.

Pe baza acestor informații se stabilește un plan personalizat.

Acesta poate include exerciții, recomandări privind obiceiurile zilnice, utilizarea unor dispozitive atunci când sunt indicate și colaborarea cu alți specialiști.

Terapia înseamnă doar exerciții?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai mari confuzii.

Exercițiile reprezintă doar unul dintre instrumentele disponibile.

În funcție de fiecare caz, terapia poate include:

  • exerciții miofuncționale;
  • antrenarea unor noi obiceiuri;
  • educație pentru copil și familie;
  • recomandări privind respirația și masticația;
  • **colaborare cu ortodontul, medicul ORL, logopedul, pediatrul sau

> fizioterapeutul.**

Scopul nu este ca pacientul să execute corect câteva exerciții în cabinet, ci ca funcțiile să fie integrate în viața de zi cu zi.

Ce rezultate putem aștepta?

Rezultatele diferă de la un pacient la altul și depind de mai mulți factori, inclusiv de cauza dezechilibrului funcțional, de vârstă și de implicarea familiei.

Atunci când este indicată și realizată corect, terapia poate contribui la:

  • îmbunătățirea funcțiilor oro-faciale;
  • susținerea tratamentului ortodontic;
  • reducerea unor obiceiuri orale vicioase;
  • creșterea stabilității rezultatelor după tratamentul ortodontic.

Este important de înțeles că terapia miofuncțională nu reprezintă o soluție universală și nu înlocuiește tratamentele medicale atunci când acestea sunt necesare.

Cine face parte din echipă?

Una dintre caracteristicile terapiei miofuncționale moderne este abordarea multidisciplinară.

În funcție de situație, pot colabora:

  • medicul ortodont;
  • terapeutul miofuncțional;
  • medicul ORL;
  • logopedul;
  • pediatrul;
  • fizioterapeutul;
  • alți specialiști, atunci când este necesar.

Fiecare contribuie din perspectiva propriei specialități.

Mit sau realitate?

Mit

„Terapia miofuncțională înseamnă doar să înveți copilul să țină limba pe cerul gurii.”

Realitate

Nu.

Poziția limbii este doar una dintre funcțiile evaluate. Terapia miofuncțională urmărește întregul echilibru funcțional al sistemului oro-facial și este adaptată fiecărui pacient în parte.

Greșeli frecvente

  • începi exerciții găsite pe internet fără o evaluare;
  • crezi că aceeași terapie este potrivită pentru toți copiii;
  • **te concentrezi doar pe poziția limbii și ignori respirația sau

> masticația;**

  • aștepți rezultate fără implicarea copilului și a familiei;
  • consideri terapia o alternativă la toate celelalte tratamente.

Ce spun studiile?

Literatura de specialitate arată că terapia miofuncțională poate avea un rol important în managementul anumitor tulburări miofuncționale oro-faciale și poate completa tratamentele ortodontice și multidisciplinare în cazurile selectate. Totuși, indicațiile și rezultatele depind de diagnosticul corect și de colaborarea dintre specialități.

Întrebări frecvente

De la ce vârstă se poate face?

Nu există o vârstă unică. Recomandarea depinde de dezvoltarea copilului, de problema identificată și de capacitatea lui de a coopera.

Terapia doare?

Nu. Terapia miofuncțională este neinvazivă.

Cât durează?

Durata diferă de la un pacient la altul și depinde de obiectivele terapeutice și de implicarea în exercițiile recomandate.

Se poate face online?

În anumite situații, da. Totuși, evaluarea inițială și unele etape ale terapiei pot necesita consultații în cabinet.

Înlocuiește aparatul dentar?

Nu. În unele cazuri, terapia miofuncțională completează tratamentul ortodontic, dar nu îl înlocuiește.

Concluzie

Terapia miofuncțională nu înseamnă doar exerciții și nu urmărește doar poziția limbii.

Ea este o abordare bazată pe evaluarea și îmbunătățirea funcțiilor oro-faciale, integrată adesea într-un plan de tratament multidisciplinar.

Atunci când este recomandată corect și adaptată nevoilor fiecărui pacient, poate contribui la dezvoltarea unei funcții mai eficiente și la stabilitatea rezultatelor pe termen lung.